Site Loader

Nu m-am agitat niciodata pentru asa zisa sarbatoare numita Valentine’s Day, poate pentru ca nu am avut cu cine sa o petrec, poate pentru ca nu o consider o sarbatoare, ea fiind preluata de cativa ani buni de la americani, sau poate pentru ca ziua mea de nastere a fost mai importanta decat o zi de iubire fixata pe 14 februarie.

Nu stiu cum ma simteam in ceilalti ani de ziua mea, nu-mi mai aduc aminte, dar anul asta a fost o zi cu surprize. Am inceput ziua frumos, cu familia spunandu-mi la multi ani, cu CINEVA care m-a sunat la 12 noaptea si care mai tarziu in acea zi m-a dus pe partie la Predeal exact cu cateva minute inainte sa se stinga luminile, CINEVA care mai apoi m-a dus la o plimbare prin Brasov si a incercat sa imi “provoace diabet” cu o clatita cu nutella.

Am avut tot ce mi-am dorit, nu m-a “deranjat” nimeni cu mesaje scrise din obligatie, facebook nu i-a anuntat pentru ca mi-a respectat decizia de confidentialitate a zilei de nastere si a postarii pe celebrul perete deja aspru mazgalit in anii precedenti. Persoanele care conteaza si-au amintit si mi-au adus un zambet pe buze cu urarile lor sincere si calde. Cadourile au fost si ele speciale, s-a tinut cont de o pasiune mai veche si s-a “complotat” in realizarea lor, cu toate astea, as fi fost la fel de fericita cu un simplu LA MULTI ANI si un zambet din partea celor dragi, iar dorinta asta mi s-a indeplinit. Cand vrei sa faci un bine il poti face prin simpla prezenta si e suficient pentru cei care conteaza.

Varsta, nici nu conteaza, a fost “spusa” in 29 de trandafiri minunati, care imi bucura privirea chiar si in acest moment.

29 de ani si un flamingo roz, ce poate fi mai frumos de atat?

Corina

Leave a Reply